Jaful (2002)

O gasca de spargatori jefuiesc bancile folosind snowboard-uri si skate-uri si tot felul de alte sporturi extreme. Acum, insa, in afara politiei, pe urmele lor se afla si mafia, iar distractia incepe sa se ingroase. Acest thriller hiper-ritmat recupereaza in actiune, ceea ce pierde in credibilitate. Incepe cu jaful in plina zi a unei banci aflate chiar in inima Montreal-ului. Spargerea e tupeista, insa fuga jefuitorilor se dovedeste a fi chiar mai nerusinata: acestia, pe skateboard-uri, zigzagheaza pe strazi aglomerate si sar peste masini. Pentru aceasta gasca dementa, afluxul de adrenalina e o recompensa la fel de mare ca si banii furati. Liderul si creierul grupului e poreclit Slim si e un mascul feroce, destept si senzual caruia nu-i place sa piarda timpul: de-abia se desparte de prietena lui punkerita ca si pune ochii pe Karen, proaspat mutata in cartier. Va afla mai tarziu, dupa ce se implica sexual, ca aceasta Karen e un detectiv care cerceteaza recentul val de jafuri din oras. Dar aceasta e ultima dintre problemele lui Slim: el e constrans sa execute cea mai mare spargere din cariera sa. Regizorul de origine franceza, Gerard Pires, foloseste casadorii extreme pentru a ne bombarda cu o supradoza de actiune, fiori si fun, evident, extrem. Printre ele se numara parasutarea de pe poduri, escaladarea de ziduri, aruncarea prin geamuri (inchise), rostogoliri spectaculoase de vehicule si in general, cam tot ce poate provoca haos si distrugere suprema. Pana si scenele de sex dintre Dorff si Henstridge sunt, de asemenea, extreme, concepute sa emane la fel de multa combustie interna. Ne aflam intr-un film de tip Batman unde excesul e un substitut pentru realism.